Degradările picturii pe lemn apar sub influenţa unei game variate de factori interni si externi. Din nefericire, în multe cazuri, omul are un aport important în apariţia sau evoluţia acestora, prin dezinteresul arătat monumentului (obiectului de artă) sau, mult mai grav, prin intervenţii directe. Acestea lasă urme vizibile la suprafaţă, producând alterări ale aspectului original, dar au si efecte mai puţin vizibile, la nivelul materiei.
Degradările acestor straturi sunt preluate parţial de la nivelul structurii lemnoase, dar pot fi amplificate de factorii ce acţionează dinspre suprafaţă.
Lemnul conţine apă atât în cavităţi cât şi în pereţii celulelor, dar odată devenit panou-suport pentru pictură, el mai conţine apă doar în pereţii celulelor. Este foarte higroscopic, proprietate de bază a celulozei din compoziţia sa.
